Ajunsesem să cred că participarea la competiții de alergare înseamnă doar 𝐭𝐢𝐦𝐩, 𝐛𝐚𝐧𝐢 și 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬 în plus pentru genunchiul meu cu probleme.
Până la urmă, nu am nevoie de o competiție ca să am grijă de corpul meu, nu?
Așa că, în ultimii patru ani, 𝐚𝐦 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐭 𝐥𝐚 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢, iar în ultimii doi ani la niciunul. Mă antrenam, mă simțeam bine, eram mulțumit de felul în care mă mișcam și aveam impresia că fac tot ce trebuie.
Și totuși, 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐞𝐚.
Simțeam că 𝐩𝐨𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭, dar nu mai aveam un motiv suficient de puternic pentru a ieși din zona de confort și a trage mai tare.
Atunci am realizat că nu mă protejam, ci mă 𝐩𝐥𝐚𝐟𝐨𝐧𝐚𝐦.
Așa că m-am înscris din nou la o competiție.
Nu pentru a demonstra ceva altora și nici pentru a mă compara cu cineva. Ci pentru a vedea dacă 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 pe care mi le-am construit în ultimii ani sunt reale sau doar obișnuințe bine înrădăcinate.
Răspunsul a venit mai repede decât mă așteptam.
În săptămâna concursului am obținut, în două zile diferite, 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩 al meu la alergare. Prima dată am crezut că nu funcționează bine ceasul. A doua oară s-a întâmplat în competiție și am știut clar: rezultatul era real.
Dar cel mai interesant lucru a fost altul.
Nu am început să obțin rezultate mai bune doar la alergare, ci și în alte activități personale și profesionale. Mi-am dat seama că atunci când depășesc o barieră importantă pentru mine, capăt mai mult curaj și încredere și în alte domenii ale vieții.
De aceea, pentru mine, competițiile nu înseamnă doar cronometru, kilometri sau clasamente.
Înseamnă 𝐨 𝐨𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 de a-mi depăși limitele și de a mă cunoaște mai bine.
Dar pentru tine?
Care este activitatea care te provoacă să devii mai bun?
.
.
.
#nutrisportivul #alergare #competition #sportiv #zonadeconfort