Instagram story viewer> @romanas.hoinar> Posts

fatamariisiacafelei 🧜‍♀️☕ MARINA

@romanas.hoinar

3.2K

followers

1417

following

UGC girl 💕
° povești de viață fără filtru | iubitoare de frumos.
°@fetelemarii cont 🐚🤍
° Mamica de 🐶 @bubbles.yorkierita si de @lizuca.izzie

POSTS STORIES REELS TAGGED

Cineva mi-a spus: „Ai să vezi tu că iubirea o să se ducă!”

Dar de unde știi tu, omule, care iubești și vezi viața atât de diferit de mine, că iubirea pe care o am eu o să se ducă?
De unde știi ce învățături mi-am luat eu din viață? De unde știi cum aleg eu să mă bucur de ceea ce am acum, fără să-mi consum prezentul întrebându-mă ce va fi în viitor?

Oamenii nefericiți cu ceea ce sunt și cu ceea ce pot oferi vor veni mereu cu lucruri negative. Important este ca voi să încercați. Să trăiți pentru voi. Să simțiți până în măduva oaselor.
Nu toată lumea este capabilă să iubească. Nu toată lumea știe să lucreze pentru o relație. Iar lucrurile astea nu le înveți dintr-un manual care îți spune ce să faci pas cu pas.

Le înveți greșind. Dai cu capul de perete și încerci să nu mai dai din nou. Te ridici, înveți, te schimbi și, chiar și așa, alegi să trăiești tot ce simți.
Se fac 2 ani în 3 luni. Doi ani care se simt ca o viață.
Pentru că omul ăsta scoate tot ce este mai frumos din mine, iar eu mă las purtată de tot ceea ce îmi oferă el.

Cu mici certuri și cu și mai multă iubire. Cu obiective atinse, cu trăiri intense, cu râsete, cu emoții și cu sărutul ăla pasional pe care nu vreau să-l uit niciodată. Nu vreau să aud de pupici. Vreau să aud, în casa noastră: „Nu vă mai pupați decât nu vă mai certați.” ❤️

Când am hotărât amândoi să ne dăm o șansă, eram speriați. Ne era teamă să nu greșim, să nu ne rănim, să nu repetăm lucruri pe care le trăisem înainte și nu ni se potriveau.
Dar aveam un lucru care a contat mai mult decât frica: amândoi ne doream să ne vedem, să ne ascultăm și să ne simțim unul pe celălalt.
Să nu fim egoiști. Să nu ne gândim doar la ceea ce avem noi nevoie, ci și la ceea ce are nevoie omul de lângă noi.

Și am făcut cea mai bună alegere.
Pentru că din toată frica aia de un nou început au rezultat zeci și zeci de zile superbe. Am construit, am învățat, am greșit, ne-am iertat, ne-am bucurat și am continuat să alegem unul pentru celălalt.
Așa vă doresc și vouă.
Continuarea ⬇️⬇️⬇️ taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

98

26

2 months ago

Tac'tu la 32 de ani cu maica'ta vitregă la 37 de ani, îndrăgostiți până peste cap de viață, plini de iubire, ca voi să învățați ce înseamnă să fii iubit si cui să îi oferiți iubirea.

Pentru că iubirea se oferă doar celor ce au loc pentru ea.

Aceștia doi, adică noi o să ne dăm silința să creșteți într-un mediu frumos, să fiți iubiți, să aveți o copilărie minunată cu momente care să vă rămână în suflet. Aici in partea noastră de familie. Cum spun eu: aveți două căsuțe în inimă.

Eu Marina nu concurez cu nimeni, asta sunt, un om iubitor care își dorește să vadă și alți oameni fericiți. Nu forțez nimic și nici nu mai trag de oameni să rămână lângă mine.

Am ajuns în momentul în care am oameni care mă iubesc pentru ceea ce sunt, cu toate calitățile și defectele mele. Nu trebuie să demonstrez nimic nimănui.

Asta am să vă învăț și pe voi de-a lungul timpului. Să nu forțați, să fiți cine sunteți și să nu vă fie frică că or să plece oameni din viața voastră. Or să plece doar aceeia care nu vă văd, aceia goi de iubire.

Căci voi dragilor sunteți iubire, plini de iubire.

Ieri în autobuz după ce am petrecut timp cu tine micule S, și după ce mi-ai zis de câteva ori că mă iubești, mi-ai zis :" Marina și tu ești tot un fel de mama". Am nod în gât de emoție și lacrimi în ochi. Am zâmbit și ți-am aprobat ce ai zis cu continuarea ca aveți o mămică principală și încă una secundară. Că sunteți extrem de iubiți și să nu uitați asta niciodată.

Mă vindec pe zi ce trece cu iubire. Pentru că știu că un copil are nevoie de iubire. Că un copil nu este de vină că oamenii mari sunt egoiști și nu știu să lupte atunci când le este greu. Că nu știu marea majoritate să rămână părinți după despărțire și să le arate că iubirea pentru copiii nu dispare niciodată.

Nu am avut parte de un copil al meu, pentru că nu eram bine, eram instabilă emoțional și nu am avut un partener pe care să mă pot baza pentru întemeierea unei familii.

Dar am o familie bonus. Și am să fiu 100% implicată să vă fie frumos. Dumnezeu le așează cumva și îmi pare rău când m-am mai supărat pe El.
Acum văd lucrurile altfel, acum când este liniște și nu haos și drama.

Asta îmi este bogăția. Voi. taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

272

57

7 months ago

Am o masă în restaurant și două pachete lângă mine, iar mintea mea, chiar și atunci când fac altceva, își pune mii de întrebări, caută răspunsuri și este într-o continuă mișcare.
Am 37 de ani și cred… ba nu, sunt sigură că sunt în unul dintre cele mai frumoase puncte ale vieții mele.

Nu a fost un drum lin. Și știți cum se spune uneori: „Ce viață frumoasă are!”
Dar oamenii nu îți văd drumul. Nu îți știu durerile, nopțile în care nu găseai răspunsuri la sutele de întrebări despre propria viață. Nu știu cum e să te simți cea mai singură, deși ai oameni în jurul tău.

Am ajuns să avem casa noastră abia la vârsta asta. Și, deși de multe ori mi-am pierdut speranța, s-a întâmplat atunci când a trebuit. Poate că unele lucruri nu întârzie. Poate doar au nevoie de timpul lor.
Nu am un copilaș al meu și, pentru mult timp, am fost recunoscătoare că nu l-am avut atunci când încă mă vindecam. Am înțeles că nu toate lucrurile trebuie să se întâmple într-un anumit moment și că niciun drum nu este mai puțin valoros doar pentru că arată diferit. Și, mai ales, că nu este capăt de lume dacă viața nu arată așa cum ne-am imaginat cândva.

Astăzi, am două minuni în viața mea. Nu i-am adus eu pe lume, dar sunt all in pentru ei. Sufăr alături de ei, mă bucur împreună cu ei și, alături de părinții lor, încercăm să le oferim un spațiu sigur, o copilărie frumoasă, poate una pe care noi nu am avut-o.

Și nu, viața cu copilași nu este ușoară. Dar este atât de frumoasă!
Poate că suntem generația care învață să se vindece pentru a nu mai transmite mai departe propriile răni. Și totuși, uneori, ne pierdem și noi. Ne întrebăm dacă facem destul, dacă suntem suficient de buni, dacă am putea face mai mult.
Continuarea⬇️⬇️⬇️ taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

22

18 hours ago

Sunt o femeie care analizează mult. Analizez viața pe care am avut-o, viața pe care o am și, mai ales, oamenii. Câteodată, poate, prea mult.
Mă uitam la comportamentele participanților de la Insula Iubirii și știu că mulți veți spune că este doar un show. Și nu vă contrazic. Dar toate lucrurile pe care le vedem acolo există și în viața reală.
Există oameni extrem de geloși, posesivi, delăsători. Oameni care, uneori, ajung să creadă că iubirea înseamnă control, că trebuie să aparținem cuiva pentru a demonstra că iubim.
Găsim motive să iertăm lucruri pe care, poate, nu ar trebui să le acceptăm. Rămânem în relații nepotrivite de frica singurătății. Dăm vina pe ceilalți atunci când lucrurile nu merg bine, dar de multe ori nu găsim puterea sau curajul să vorbim despre ceea ce ne lipsește. Asta, bineînțeles, atunci când avem lângă noi un om cu care putem vorbi deschis despre nevoile noastre.
Și mă gândeam la un lucru: eu, ca femeie, sunt un întreg și, la vârsta asta, nu aș mai accepta mai puțin decât ofer.
Mi-a luat mult timp să ajung aici. Am acceptat și eu puțin, am făcut compromisuri și am avut nevoie de experiențe care să mă trezească la realitate.
Pentru că, degeaba îți spun ceilalți că nu e bine, că meriți mai mult și că ar trebui să pleci dintr-un loc în care nu ești fericită, dacă schimbarea nu pornește din tine. Poți auzi aceleași lucruri de o sută de ori, dar până când nu le simți și nu le înțelegi cu adevărat, nimic nu se schimbă.
Asta i-am spus și lui Teo:
„Dacă vreodată nu mă mai iubești, am să te rog să vii și să îmi spui. Eu nu mai vreau să îmi irosesc timpul cu joculețe." Prefer un adevăr care doare decât să trăiesc într-o minciună.
Continuare⬇️⬇️⬇️ taken in Lefkáda, Greece by @romanas.hoinar

3

22

2 days ago

Iubim Black Friday! ❤️ Și de ce să nu recunoaștem? Iubim reducerile atunci când apar. Ne ajută să mai punem bani deoparte pentru vacanța aceea din an care ne umple sufletul de bucurie.
Așa am făcut și cu electrocasnicele din căsuța scoică. Le-am cumpărat când au fost reduceri, fără să ne grăbim, economisind pentru ceea ce ne aduce cu adevărat bucurie în cufărul cu amintiri. 🐚🤍
În schimb, când vine vorba despre detergenții din casa noastră, acei detergenți făcuți cu grijă aici, în România, parcă se găsește mereu câte o ocazie bună pentru o reducere și încă un produs de adăugat în coș. 🛒
Și, pentru că îmi doresc ca oamenilor să le fie viața mai ușoară, vă spun atât: dacă ai produse @noblessfragrance salvate în wishlist, verifică-le chiar acum!
🖤 Black Friday este încă activ, iar reducerile ajung până la 35%!
Găsești oferte la parfumuri de rufe, balsamuri, detergenți, parfumuri textile și produse pentru curățenia casei. 🌸
Așa că, dacă aveai ceva pus deoparte pentru „mai târziu”… poate că mai târziu este chiar acum.
Profită de reduceri și bucură-te de mirosurile acelea minunate care transformă o casă într-un loc și mai drag sufletului. Iar dacă găsești ceva ce îți place, spune-i și mamei, prietenei tale sau celor pe care îi iubești. Fă-le o bucurie! ❤️
Pentru că se pare că odată cu vârsta, învățăm să ne bucurăm tot mai mult și de lucrurile mici. De un parfum care ne place, de o casă care miroase minunat și de bucuria de a le oferi ceva frumos celor dragi.
Spor la cumpărături și reduceri cu folos!
Vă pup cu iubire infinită! 💋❤️ a voastră altfel M.
#blackfriday #prgift #couplelove❤️ #noblessfragrance #romania taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

19

3 days ago

Doi cealii diferiți, iubitori de viață. Ăștia suntem noi. ❤️
Cea mai frumoasă potrivire este să poți fi lângă cineva și să fii lăsat să fii exact așa cum ești. Eu așa am fost dintotdeauna. Pentru unii, cringe. Pentru alții, „Ce mă bucur că nu o interesează ce spune lumea!”

Nu sunt mereu atât de veselă. Mai cad și eu în gândurile mele nebune foarte deep, mai am zile în care mă pierd în lumea mea, dar iubesc să râd, să dansez, să iubesc și să mă las iubită de omulețul acesta atât de plin de dragoste. ❤️

Nu vreau să ajung o bătrână morocănoasă. Îmi doresc să-mi păstrez sufletul tânăr și vesel, să mă bucur de tot ce văd în jurul meu și de oamenii pe care îi întâlnesc, fie și pentru câteva clipe, pe drumul vieții mele.

Mulți pun frumusețea înaintea caracterului și mi se pare atât de greșit… frumusețea se schimbă odată cu timpul, dar felul în care ești ca om, energia ta, bunătatea și atitudinea ta sunt cele care rămân în sufletele oamenilor. Până la urmă, nu contează doar cum arăți, ci mai ales cum îi faci pe ceilalți să se simtă în preajma ta.

Așa că fiți zăpăciți, iubiți, dansați, râdeți cu poftă și ascultați muzica aia care vă face sufletul să danseze! Nu vă mai micșorați pentru a încăpea în părerile altora și nu vă ascundeți lumina doar pentru că unora li se pare prea puternică.

Continuare ⬇️⬇️⬇️ taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

13

5 days ago

Pfuu, au trecut ceva zile de când nu mi-am mai scris gândurile, recunoștințele, stările… 🤍
Am atât de mulți oameni minunați în jurul meu, atât de mulți oameni de la care învăț zi de zi, și pentru asta vă mulțumesc!

Și apoi este el. Omul care știe că într-un cuplu trag amândoi. Că sunt zile în care unul duce mai mult și zile în care celălalt are nevoie să fie susținut. Că nu trebuie să fim amândoi puternici în același timp și că e perfect în regulă să ne sprijinim unul pe celălalt.

Săptămâna asta eu m-am simțit cam obosită, cu bateriile aproape goale, iar el mi-a oferit spațiul de care aveam nevoie ca să-mi trag sufletul. Iar astăzi, la prânz, am dormit puțin cu cel mic și mi-am mai încărcat bateriile. 🥹❤️
Și vreau să vă spun ceva: este tare important să nu trageți singuri la aceeași căruță. Într-o familie, amândoi construiți căsuța voastră și amândoi sunteți responsabili pentru ea.

Eu am descoperit lucrul acesta alături de el și recunosc că mi-a fost greu să mă desprind de felul în care eram obișnuită să fac lucrurile. Aveam tendința să le iau pe toate asupra mea, pentru că, nu-i așa, așa am învățat că trebuie.
Bine, cu gătitul nu m-am dat eu peste cap niciodată :))) Dar restul îmi intrau, cumva, în atribuții.

Acum ne împărțim treburile ca să ne fie mai ușor amândurora. El are o obsesie cu spălatul și întinsul rufelor într-o anumită ordine :))) și cu făcutul mâncării, iar eu cu spălatul vaselor și curățenia de zi cu zi.
De băieți ne ocupăm amândoi, pentru că suntem caractere diferite și credem că este important ca cei mici să aibă de unde să învețe, să observe perspective diferite și să-și formeze propriul caracter.
Continuare ⬇️⬇️⬇️ taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

11

6 days ago

Eu nu m-am văzut niciodată o femeie frumoasă.
Știu că am ceva al meu. Am o atitudine a mea care mă scoate în evidență. Dar frumoasă nu m-am văzut niciodată în copilăria sau adolescența mea. Poate și pentru că ascultam prea atent ce spune lumea.

Care lume? Prea puțin importanți acum că mă gândesc dar cu impac enorm la ceea ce deveneam zi de zi, ascultându-le părerile necerute. De vină eram eu căci mă uitam în oglinzile greșite.
Acum mă văd altfel. Mă văd frumoasă în felul meu. Mă iubesc altfel. Sunt recunoscătoare pentru chipul acesta care poartă generații trecute și pentru faptul că nu mai există un alt om care să semene cu mine.

Și mi-a fost greu să las vorbele altora în urmă. Și sunt zile în care încă mă mai pierd. Dar am mai învățat ceva: fața pe care o am acum este alta. A fost alta și va fi alta. Într-o continuă schimbare. Și am sa le iubesc pe toate căci nu mă mai întâlnesc cu ele decât în amintiri. Cu chipurile mele.
Dar mai este și el. Omul meu bun.
Continuare⬇️⬇️⬇️ taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

44

12 days ago

Iubesc oamenii creativi. Oamenii care văd lucrurile altfel și reușesc să transforme frumosul într-o explozie de „altfel” în ochii tuturor. 🤍
Așa că, atunci când ne-am luat căsuța noastră scoică , micuță, dar care dă pe dinafară de iubire, am știut că vreau să o umplem, încet-încet, cu lucruri care ne reprezintă.

Ca o paranteză, am luat apartamentul mic ca să ne găsim repede unul pe altul în el, să nu ne pierdem. :))) Ha, glume! 🤍🙈 dar citisem undeva că într-un loc mic nu ai timp să te pierzi de celălalt 🙈🤣.

Revenind… ne-am ales lucrurile cu sufletul. Nu ne-am grăbit. Le-am luat atunci când am mai avut bani strânși, puțin câte puțin. Ne-am gândit că nu o să le schimbăm prea curând, așa că am vrut să alegem lucruri pe gustul nostru, frumoase, dar și necesare și confortabile.
Mai avem destule de făcut și de adăugat. Dar, cu răbdare și cu bănuții strânși puțin câte puțin, casa noastră prinde contur. Și poate că tocmai asta o face atât de a noastră. 🤍

Așa că, atunci când am văzut oglinzile create de @emma_marinescu / @emarhdesign , mi-am spus că trebuie să avem și noi o asemenea superbitate în căsuța noastră.
Și uite că draga de ea, cu mâinile ei minunate, a creat oglinda care se potrivește atât de bine aici. Parcă a știut dinainte locul ei. ✨

Îți mulțumim, Emma dragă! 🤍
Îți doresc din tot sufletul să ajungi în casele multor oameni cu creațiile tale, să aduci frumusețe, bucurie și acel „ceva” pe care doar oamenii creativi știu să-l pună în lucrurile lor.
Iar noi suntem tare fericiți că una dintre creațiile tale și-a găsit locul în căsuța noastră. 🥰

#home #handcrafted #couple taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

23

13 days ago

Amintiri dintr-o zi de octombrie.
#inimile #amfiteatrutransilvania #mountainsofromania #romaniangirl taken in Romania by @romanas.hoinar

3

22

14 days ago

Pe mine mă obosesc tare comparațiile.
„Copilul lui X este atât de cuminte.”
„Mămica aia are o viață perfectă.”
„Alta are cel mai minunat soț.”
„Casa ei este mereu impecabilă.”
"Femeia aia e mai frumoasă decât mine." Și lista este infinită.

Nu știm cine și ce are, de fapt. Puțini sunt oamenii care se arată exact așa cum sunt. Și înțeleg cumva de ce. Este și frica de judecată.

Chiar astăzi mi-a scris o prietenă și mi-a spus că nu am mai apucat să vorbim, pentru că nu mai are timp pentru ea de când este cel mic. I-am spus că o înțeleg. Un copilaș are nevoie de toată atenția părinților și, de multe ori, părinții uită că și ei sunt oameni. Că și ei au nevoie de timp, de liniște, de o conversație, de o cafea băută în tihnă.
Dar mi-a spus ceva care mi-a rămas în minte: că o obosesc femeile care pozează în familia perfectă, cu casa perfectă și mereu curată.

Internetul este un miraj.
Și noi ne certăm cu copilașii. Și noi avem praf în casă. Și noi mai avem zile în care nu mai putem. Și noi ne mai certăm câteodată din lucruri banale. Și noi ne mai pierdem răbdarea.
Eu nu mă compar cu nimeni.
Nu avem aceleași ore. Nu avem același job. Nu avem aceeași viață. Nu avem aceleași resurse, aceleași povești, aceleași răni sau aceleași simțiri.
Și mai este și povestea asta cu „gentle parenting”.

Zici că au apărut sfaturile despre cum să-ți crești copilul ca ciupercile după ploaie.
Eu cred în blândețe. Nu sunt de acord cu bătaia, pentru că educația nu se face prin frică și violență. Dar cred și în limite.
Copiii au nevoie de limite. Ele îi ajută mai târziu în viață. Trebuie să învețe că nu pot avea mereu tot ce își doresc, că există consecințe atunci când fac anumite lucruri și că iubirea nu înseamnă să le permitem orice. Dar și când îi certăm, iubirea noastră nu scade pentru ei iar ei știu asta.
Continuarea⬇️⬇️⬇️ taken in Amfiteatrul Transilvania by @romanas.hoinar

3

26

14 days ago

Există viață după despărțire? Există. Necesită timp dar există.
Este dureros să te detașezi de ceea ce ai avut, dar, în foarte multe cazuri, este necesar. Am văzut oameni care au înflorit după ce au terminat o poveste.

Ceea ce cred că trebuie înțeles este că doi adulți care aleg să se despartă deoarece nu au mai putut să tragă unul pentru celălalt, nu ar trebui să își pună problemele pe umerii copilului. Problemele au fost ale lor. Viața copilului este alta.

Văd foarte multe cazuri de genul în jurul meu în care oamenii se "boxează" de față cu copilul să demosntreze care a greșit mai mult. Și este tare trist.
Un copil are nevoie să nu simtă că trebuie să aleagă între doi oameni. Are nevoie ca adulții din viața lui să fie suficient de maturi încât să înțeleagă că, dincolo de relația dintre ei, există iubirea lor pentru copil.

Ar trebui să fiu geloasă pentru că iubitul meu vorbește despre lucrurile necesare cu mama băieților? Nu.
Asta ar însemna să fiu imatură. Tot ce se face se discută înainte cu partenerul și se găsește o soluție să le fie bine celor mici. Binele băieților este și în interesul meu.
Nu multă lume mă înțelege și este perfect în regulă. Eu am să fac ceea ce ține de mine pentru ca lor să le fie bine, iar părinții lor își vor iubi copiii așa cum știu și cum pot, ca niște părinți care sunt.

Mă incomodează întrebările pe care mi le pun copiii? Iarăși, nu.
Din contră. Iubesc faptul că se simt atât de în siguranță lângă mine încât să mă întrebe lucruri. Și sper ca acest lucru să rămână și mai târziu, când vor da de greutățile vieții și vor avea nevoie de oameni lângă care să poată vorbi fără teamă.

Sunt ei părinți singuri? Iarăși, nu.
Un părinte singur este, în opinia mea, un părinte care își crește copilul fără sprijinul celuilalt părinte, fără ajutorul nimănui.
Nici mama mea nu a fost o mamă singură, pentru că a avut sprijinul și ajutorul tatălui meu vitreg.
Continuarea⬇️⬇️⬇️ taken in Bucharest, Romania by @romanas.hoinar

3

13

19 days ago