Cristina Mazilu

Dimineața am avut timp doar de o cafea la shop-ul din colț, apoi Uber spre Gimpo și avion spre Jeju. Zborul a avut întârziere, așa că am ajuns la cazare abia pe seară, tocmai în celălalt capăt al insulei. 

În Beophwan-dong, un sătuc de coastă, e liniște și, chiar dacă e întuneric, pot să deduc peisajul: mult verde, palmieri înalți și mandarini mici și grăsuți peste tot. Am înțeles că mandarinele de aici sunt ceva special, așa că îmi iau un kil de la primul convenience store care-mi iese în cale. Se cheamă că am priorități, în caz că întreabă cineva. 

Sunt curioasă cum o să mi se așeze zilele următoare. Creierul meu tânjește deja după haosul și intensitatea aia care s-a dovedit addictive în Seoul. Corpul, în schimb, ar aprecia probabil să se uite la ceva verde sau albastru mai mult de 15 secunde. 

De la geamul camerei mele văd Marea Chinei de Est. Când m-am trezit azi dimineață am negociat puțin cu geografia - îmi place să cred că primul lucru pe care îl văd e Pacificul. Tehnicalități (și geopolitică).

Evident, prima oprire e o piață, nu o plajă. Nu cunosc niciun alt mod mai bun, mai simplu, mai direct ca să înțelegi ceva despre un loc nou și oamenii lui.